De cum mă trezii azi dimineață, mă anunță 
socru-meu că muri Mădălina Manole. Eh, hai! zic eu. Păi ce avea? S-a sinucis azi dimineață, veni răspunsul prompt.
Plimbându-mi cadavrul (ups, scuze), corpul până la birou, aflu cu stupoare că nu era o farsă. Mă gândeam la farsă pentru că nu-mi venea în minte un motiv plauzibil pentru care M. M. s-ar fi putut sinucide. Cel puțin eu nu auzisem de rău, ba chiar numai de bine: avea un copil frumos și sănătos, pe care l-a născut după mari sacrificii, avea un soț, o casă, ce să mai, de toate. Sunt alții care nu au nici pe sfert din ce avea ea și tot nu se mai sinucid.
Pe la radio, numai plângăcioși. “M-ați făcut să nu-mi mai pot opri lacrimile de durere”, “Mi-am pus ochelarii de soare, să nu mă vadă lumea cum plâng.” Hai no shit? De câte ori ați ascultat-o pe M.M. în ultimul an? Aveți vreun CD de-al ei?! Chiar și făcut de voi, măcar îl aveți în mașină?!
Deodată vă aduserăți aminte de Mădălina Manole. E clar că fata avea probleme grave sau care păreau foarte grave în mintea ei. Dar nu cred că băiețelul ei în vârstă de 2 ani merită să trăiască fără mama adevărată tot restul vieții. Nu cumva se numește “egoism” din partea ei?! Nici un om întreg la minte nu recurge la sinucidere date fiind condițiile pe care le avea M.M. Unde mai punem că și-a ales perfect momentul sinuciderii: de ziua ei. Trebuie să fi fost distrusă psihic, iar principalul motiv numai ea l-a știut. Tare mi-e teamă că a fost unul de-a dreptul pueril.
Nu e cazul aici, dar mereu m-am întrebat, cei care aleg să-și ia viața prin a se arunca de pe o clădire oare regretă gestul făcut, în cele câteva secunde scurse de la aruncare până la impactul cu solul?
În concluzie, nu mai plângeți atâta după M. M. Dacă murea în somn, într-un accident sau într-un mod total diferit de sinucidere mai ziceam. Dar dacă ea așa a hotărât că e mai bine… eu zic să nu mai înaintăm tot felul de supoziții sau să încercăm să-i răscolim trecutul.
Dumnezeu s-o odihnească!
Filed under: Diverse
Ai dreptate!
oricum … Dumnezeu sa o Ierte!
Nu moartea ei e de plans, e adevarat, putin mai sunt cei care o mai ascultau cu adevarat, dar suntem multi cei carora Madalina ne-a marcat copilaria, adolescenta, eu personal imi adormeam copii fredonand din slagarele ei.
Pe mine ma intristeaza teribil felul in care s-a stins…o admiram si ma bucuram pentru ea ca are in sfarsit un copil, de multe ori ii dadeam exemplu surioarei mele care e suparata ca la 29 de ani nu are un copil al ei, ii spuneam: “Uite la Madalina, se poate si la peste 40 de ani”.
E incontestabil un gest de neinteles, ne grabim sa judecam ca e unul egoist dar nu avem dreptul, psihicul uman e foarte vulnerabil, de multe ori fiecare din noi ne-am aflat in situatii in care sa ne simtim deznadajduiti chiar si pentru motive care pentru altii pareau puerile…
PACAT!!! FOARTE MARE PACAT!
p.s. Mai aud la televizor ca pana si alegerea sa moara de ziua ei e un gest artistic… Dumnezeule, fara sa vreau sa judec dar ce e de laudat e de laudat (vocea ei, talentul, fizicul) dar nu si acest gest!!! Ce facem? Incurajam la “gesturi artistice?” E o nerecunostiinta fata de cea i-a daruit bunul Dumnezeu!
totusi…
Dumnezeu s-o ierte ca nu a stiut ce face!
………………eu cred ca e foarte grav ce se intampla……….
imi placea foatre mult de ea, era foarte frumoasa… In ciuda varstei…parca neschimbata…
Dar gestul ei necugetat…poate sa li se para unor oameni, mai ales femei, fane de-ale ei, unul ,,demn de urmat”, mai ales ca traim foarte greu…
Pacat ca ne-a dat asemenea exemplu…cand dai de greu, iti iei viata pe care Dumnezeu ti-a dat-o, cand ti-a dat un copil, o familie… pentru ce i-a dat toate astea?
Sunt mii de femei care-si doresc copii, si ar da orice sa-i aiba…femei ce nu i-ar parasi in asa mod niciodata, orice li s-ar intampla, poate n-au o locuinta deasupra capului, ce sa mai zicem daca or avea ce manca…
Ce sa creada cei care au ramas fara case, cei care au ramas fara copii, cei care apele le-a luat tot ce aveau pe lumea asta?
Ar trebui sa devina si ei sinucigasi?Oare asa vrea Dumnezeu?Oare Madalina nu a stiut ce face?O fi fost un impuls de moment?
NU STIM ce sa mai credem…suntem bulversati…,unii dinte noi nu putem intelege gestul ei…altii da…
Tuturor ne e greu, dar ne rugam la Dumnezeu sa fim sanatosi…ca restul, putem sa cladim, incetul cu incetul… viata noastra e cea mai importanta, copiii nostri, familiile noastre…
Pacat ca nu va ajunge langa Dumnezeu…sau poate da…? TOTI TRAIM CU SPERANTA…ea oare nu a mai avut speranta?
Si ma intreb din nou:DE CE? Repet: Era atat de frumoasa…milioane de femei si -ar dori sa arate altfel, mai bine,mai slabe, mai inalte, sau stiu eu cum… Ea ave totul…frumusete, celebritate, iubire, familie, ERA PERFECTA…
Nu am putut plange…dar ieri toata ziua nu am fost buna de nimic…si nici azi…nici maine , poate…Am o durere imensa in suflet…si ma gandesc oare cum a permis Dumnezeu asa ceva? Pe Laura Stoica am plans-o mult…nu-mi puteam opri lacrimile…ea isi dorea sa traiasca…Madalina de ce n-a mai putut trai???????Ne intrebam toti, si nu avem nici un raspuns…a plecat cu ea si raspunsul…
A plecat cu ea si multe din sperantele noastre, din visele noastre, din dorintele noastre…SA AI TOTUL…SI TOTUSI SA NU AI NIMIC!!!
Si inca ceva ce am omis să scriu în articol. Ceva poate mai important ca orice. Vă dați seama că femeia asta nu a avut nici măcar UN confident?! Fie el barbat sau femeie. A lipsit cu desăvârșire.
Confidentul principal trebuia să-i fie soțul, dar cum asta se întâmplă în interiorul multor căsnicii… cum s-a întâmplat să nu aibă măcar o prietenă de suflet?
Ieri la TV tot auzeam “eram prietene foarte apropiate”. Eh, uite că nu a fost nici măcar una într-atât de apropiată încât MM să i se destăinuie, să-i spună tot ce o macină. Poate alta era situația.
Din pacate asa se intampla cam intodeauna, dupa ce te mariti si te astepti sa ai in sotul tau si iubit si prieten renunti la toti ceilalti, daca mai apare si un bebe e si mai greu sa socializezi…totusi, nu s-a luat in calcul o depresie postpartum care e cu atat mai grava cu cat copilul apare mai tarziu!!!
Sa nu uitam ca si-a dorit copil de la prima casnicie, poate ca aparitia copilasului in viata ei i-au trezit amintiri sau gandurile ca nu l-a avut mai devreme, cu primul, au coplesit-o si au facut-o sa se simta nefericita….
Oricate scuze am incerca sa gasim, sau oricat de mult am judeca-o, nu avem dreptul decat sa ne rugam Domnului, cu lacrimi fierbinti, sa o ierte pentru gestul facut si daca nu va deveni totusi un “exemplu de suicid” pentru cei slabi, poate va fi iertata!
am vazut-o acum 10ani la mare,ere un concert si cinta siea…pe mine m’a cam scirbit pt.k incepuse cu niste teorii de civism si civilizatie care nu i-si aveau rostul!!!ea erea platita sa cinte si sa distreze spectatorii nu sa le faca morala…pacat de copil pt.k a ramas fara mama dar daca avea probleme psihice saraca,acum e linistita in veci…condoleante familiei!!!
s-a gandit cineva ca poate a fost “ajutata”?
Toti sariti sa o criticati… ca nu intelegeti, ca avea tot… dar stie cineva intr-adevar ce era in casa ei, in familia ei?! Clar ca nu, este foarte usor sa judeti pe cineva doar privind din afara!